Se întâmplă din când în când să mă ataşez de câte o carte. Mi se pare că am atâtea de învăţat din ea încât aş vrea să nu se mai termine. O citesc încet, îmi fac “porţii” zilnice pentru a o savura complet şi a nu pierde nimic din înţelesurile ascunse. Găsesc din ce în ce mai rar astfel de cărţi, e adevărat, însă sentimentul de împlinire e cu atât mai mare când o fac. Asemenea cărţi fac multe lucruri să capete sens ajutându-te să descoperi principii şi idei pe care de fapt le ştiai însă fără să le conştientizezi.
Am rămas de mai demult cu obiceiul de a închide cartea şi ţinând un deget la pagina la care am ajuns, să compar “cât am citit” şi “cât mai am”. Unele cărţi îmi plac, dar la testul comparaţiei, rămâne doar satisfacţia că partea citită e mai voluminoasă decât partea rămasă. În alte cazuri însă, pe măsură ce depăşesc mijlocul cărţii, mă cuprinde un sentiment de tristeţe amestecată cu disperare.
Cărţile te cuprind încet şi sigur. Te introduc într-o lume creată de autor şi îţi dau sentimentul apartenenţei la un univers paralel. Când ultima pagină se apropie, mă simt de parcă aş sta pe marginea patului unui muribund. Cineva drag pe care nu o să-l mai am alături de mine. Cel puţin nu în forma unei cărţi nedescoperite, în cazul acesta. Golul lăsat de terminarea unei lecturi induce o stare de confuzie greu de echilibrat, un sentiment de înstrăinare faţă de cotidian, sau o senzaţie de “englez la New York”, vorba lui Sting.
Îndrăznesc să cred că majoritatea cititorilor cu experienţă ştiu despre ce vorbesc şi se identifică în textul de mai sus. Cât despre soluţia în faţa “sentimentului ultimei pagini”, fiecare cititor cu tactica lui. Suntem pe cont propriu. Unii se aruncă într-o altă lectură, alţii îndură mica depresie cu stoicism iar alţii recitesc cartea în speranţa că efectul va fi acelaşi. În realitate însă efectul nu mai poate fi acelaşi. Cât despre mine… mie îmi place să pornesc într-o altă călătorie. O călătorie de descoperire a lucrurilor care trăiesc în mine şi pe care le scot la lumină prin intermediul scrisului. Până la urmă, a scrie, ca şi a citi, înseamnă “a porni într-o călătorie a cărei destinaţie finală nu o cunoaştem.”
Related Articles
31 users responded in this post
Ma bucur pt ca sunt eu prima care comenteaza la acest post.
Cunosc si eu senzatia aceasta a ultimei pagini, cand sti te apropii de sfarsitul calatoriei desi ai vrea sa mai zabovesti putin.
Sunt insa mai multe carti pe care le-am recitit, e adevarat ca la distanta de ceva ani de la prima lectura si senzatia a fost diferita insa nu sub nivelul primeia. O carte ce te face sa o recitesti sigur are in ea lucruri pe care simti tu ca prima data nu le-ai descoperit sau pe care sti ca azi, dupa ceva timp, le vei vedea dintr-o noua perspectiva.
Spre exemplu am citit “Micul print” in 3 etape diferite ale vietii mele si a fost o experienta cu totul noua de fiecare data. Si tocmai asta-i asa spectaculos in opinia mea.Daca senzatia ar ramane aceeasi, stiu sigur ca as fi dezamagita oricat de mult mi-ar fi placut acea carte prima data
E un adevarat mini-post comentariul meu precedent
Florine! Nu ne spui şi nouă titlul cărţii !
yiedyie’s last blog post..Cronicar la locuri trăite
Imi place sa citesc si cand gasesc o carte buna care ma captiveaza nu o pot lasa din mana pana nu o termin. Cu pauzele de rigoare, binenteles. (job, somn..etc) Nu pot sa imi planific cat sa citesc zilnic. Daca am timp profit de el.
gmx’s last blog post..Să nu îmi mâncati maşina!!
@Raluca Daca o carte e citita la intervale de timp mari se prea poate sa fie diferite si noi senzatiile. Si eu am citit carti de mai multe ori. Poti descopi lucruri care la prima lectura iti scapa, insa nu se mai compara cu sentimentul ca ai descoprit ceva nou, ca ai cuccerit noi lumi.
Chiar ma gandeam si eu sa recitesc niste carti pe care le-am citit cand eram mic. “Micul print”, “Vrajitorul din Oz”, etc. Cred ca as avea de invatat lucruri multe care au scapat cititorului copil.
Pai la tine ma asteptam sa ai pareri detaliate despre carti.
@yiedyie Nu ma referam neaparat la o carte anume. Acum termin de citit “Cu sufletul ramas in viata” de Philip Yancey. E o carte despre scriitori si alte personalitati si felul in care acestia i-au marcat viata autorului. Foarte utila.
@gmx Nici eu nu imi planific foarte riguros. Doar ca uneori ma opresc intentionat. Prefer sa stau sa “savurez”, sa ma gandesc la ceea ce am citit, sa asimilez.
4 cuvinte:
sentimentul ultimei pagini sux!
)
motiv pentru acre o mai citesc o data
))
ca tot a venit vorba de citit, vine sesiunea sa vezi acum citit
“mesajul e clar si nu se indreapta catre marte/de dragul diversitatii citeste-o carte/daca vrei sa faci lumina cand e pentru tine noapte/educa-te singur frate CITESTE-O CARTE”!!!
@brightie Mai citesti inca o data ultima pagina sau cartea?
@malpraxis Ioi….uitasem de sesiune. Cica sunt la master.
Mai zic si aia de la Parazitii cate una buna.
imi amintesc ca ma apropiam de sfarsitul “magicianului” de fowles si nu vroiam sa se mai termine. e un sentiment usor angoasant, de “what now?”. iar cand termin o carte ce mi-a placut f mult, nu ma pot apuca imediat de alta. am nevoie de un timp in care sa ii pot cuprinde toate sensurile si sa ma bucur de senzatiile provocate.
@jane Nu pot decat sa ma bucur ca nu sunt singurul care se regaseste in cele scrise.
Nici eu nu pot sa incep imediat alta carte. E ca si cum ai bea un pahar de apa dupa ce ai mancat ciocolata. Se duce gustul prea repede.
cartea mah
@brightie Si a doua oara tot acelasi sentiment il ai?
Când o carte îmi place, o devorez… nici nu mă uit câte pagini însumează, nici câte am citit sau câte mai am, nici pagina la care sunt… iar când constat că sunt la penultima, of, atunci e jale… De ce tot timpul lucrurile bune se termină repede?..
Kesepian’s last blog post..Ăla cu falsele amintiri
@kesepian Eu am gresit odata nefiind atent la numarul paginii la care am ajuns. Dupa cateva ore de citit am inchis cartea si m-am culcat. A doua zi nu am mai reusit sa imi amintesc unde ramasesem.
Se termina repede pentru ca e o conditie obligatorie pentru a fi bune. Un bine infinit nu cred ca ar mai fi la fel de bun… ma rog, cu unele exceptii.
Este foarte bine ca citesti. Felicitari!
Esti un om cult.
@anonim Nu reusesc sa citesc cat mi-as dori. Totusi a citi nu este intotdeauna egal cu a fi cult. Lecturi ca Sandra Brown si alte asemenea, nu te fac mai cult. Chiar din contra.
Dar multumesc pentru compliment!
Invitatie specială: Florin, te rog să preiei de la mine leapșa despre cărțile care (nu) ți-au plăcut și de ce
Mulțumesc
Andi’s last blog post..Ăștia nici măcar nu se uită cât e ceasul
Invitația e pixelată cu aur, nu se vede decât dacă duci monitorul în dreptul unui neon
Andi’s last blog post..Ăștia nici măcar nu se uită cât e ceasul
@Andi Invitatie preluata, dusa in fata neonului si acceptata. In sfarsit… desi am cam cersit-o.
foarte frumoasa descrierea relatiei tale cu cartea…contopirea cu universul pe care/l deschide…familiaritatea… si in final tristetea si instrainarea intre cele doua linii paralele…cea a cotidianului si cea a lecturii…
Si eu cred in varsta lecturii, iar exemplul cu “micul print” dat de raluca e foarte bun…facem de multe ori greseala sa catalogam prea repede ca fiind “de copii” o carte cu ilustratii sau care ne introduce in universul fiintelor marunte …in realitate unele ofera chei multiple de lectura si alegorii complexe…cu fiica mea am sansa sa reiau basmele si povestile de cand eram eu mica…le ascult din nou cu mare placere…insa intr/un alt fel…mai adanc, mai trist, mai…”da, chiar asa e viata”.
@volare Multumesc!
Un exemplu perfect de aducere in actualitate a povestilor este “Enciclopedia zmeilor” a lui Cartarescu.
Gata, ma apuc de citit Micul print si pe urma Vrajitorul din Oz. Intre timp imi fac incalzirea cu Scufita rosie.
Ma regasesc in ceea ce zici tu. Si intr-adevar, acum gasesc putine carti care sa tezeasca acest sentiment, de a dori sa nu se mai termine o carte. Din fericire am avut parte sa citesc asemenea carti.. mai mult in copilarie.. Adolescenta m-a cam marcat, facandu-ma sa uit de existenta atator carti interesante, pe care mi-as dori foarte mult sa le pot citi pe toate. Insa nu imi ajunge timpul. In ultimii doi-trei ani am citit foarte putin, cu parere de rau spun asta, pentru ca imi dau seama ca e un timp pierdut. Mi-e dor de vremurile copilariei cand imi petreceam foarte mult timp, pierzandu-ma intru totul in povestire, devenind eu insami un personaj, un martor ascuns al intamplarilor, traind din plin actiunea. De ceva timp mi-am pus in gand sa reiau aceste obiceiuri.. si ca urmare am inceput o carte care de mult imi face cu ochiul din biblioteca, dar niciodata nu am indraznit sa o deschid – cartea aceasta intitulandu-se “Crimele familiei Borgia”. Pana intr-o seara, in timp ce schimbam programele la televizor, am dat peste un film ce parea a fi interesant. Curand am observat ca era vorba despre o oarecare “familia Borgia”. Si mi s-a parut cunoscut, amintindu-mi ca eu am aceasta carte si m-am gandit ca ar fi timpul sa o citesc. Asa ca am urmarit filmul.. actiunea mi s-a parut interesanta, asa ca imediat a doua zi am inceput sa o citesc. Insa am ramas putin dezamagita, pentru ecranizarea e mult prea diferita, abate mult de la subiect. Si constat totusi ca , cartea e mult mai captivanta. Si sunt chiar foarte fericita, pentru ca de atat de mult timp imi doresc sa o citesc, iar in momentul in care am facut deja asta, nu sunt dezamagita de continutul ei. Chiar am un sentiment de mare bucurie. E cam ciudat, cred
) Deja presupun ca m’am cam abatut de la subiect.. dar, in fine constat ca a citi e un lucru bun.. Si vreau sa recuperez timpul pierdut. Sper ca vacanta de vara imi va fi de ajutor 
Tocmai am recitit tot ce am scris si constat ca .. subiectul ar trebui sa il dezvolt intr-o alta postare pe blogul meu
) Nu de alta, dar daca nu reciteam cred ca as mai fi scris muulte, abatandu-ma si mai tare de la subiect 
) Patesc de multe ori asa.. incep sa scriu si ma cufund in alte ganduri si tot scriu.. Cred ca e de ajuns pentru seara asta .. 
) Maine am teza la biologie.. asa ca voi merge sa ma odihnesc. Mi-am propus sa ma culc ami devreme, dar dand peste blog-ul tau, am cam pierdut notiunea timpului.. si uite cate am scris 
)
In final.. interesanta postare.. daca m-as pune as avea la fiecare fraza de comentat ceva.. e un subiect care chiar ma intereseaza. Dar in seara asta am spus destule
) De ajuns! #:-s Pe maine! O seara placuta alaturi de sotia ta! [[spun asta referitor la o alta postare de-a ta pe care am citit-o adineaori, dar pe care nu am avut cand sa o comentez; dar imi permit sa fac acum o remarca, daca tot am inceput 
) deci.. ai grija de sotia ta si acorda-i atentia necesara, pentru ca o femeie are nevoie zilnic/mereu de asta. Si e trist cand nu se intampla asta. ]] Fin! Noapte buna!
vai.. cata inspiratie pot sa am uneori..:-? gata, acu chiar am plecat la culcare!
) noapte buna!
@Maduttza Mi se intampla si mie sa uit de mine in timp ce scriu. Dar e ok atata timp cat scrii despre lucruri interesante. Ma tot intreb si eu cand au intrat zilele in sac de nu mai avem timp sa citim…
Nb!
Subiectul cartilor e fascinant si merita dezbatut pe tema asta. Comentariul tau putea sa fie la fel de bine si un articol Cu mici cosmetizari evident.
Multumesc pentru interes si urari! Succes maine la teza si o noapte odihnitoare sa ai! Te mai astept… la fel de inspirata!
Sa stii ca m-am gasit si eu la asta. Subiectul Cartilor este intr-adevar un subiect foarte complex si de asemenea foarte interesant si util totodata. Chiar am de gand sa il dezvolt intr-o postare zilele urmatoare (cand mai gasesc putin timp liber
) Poate astfel isi vor schimba si altii parerea despre citit, mai ales cei care cred ca orice e mai bun de facut decat sa citesti o carte bun. E o afirmatie complet eronata din partea mea! Si eu am avut o perioada in care nu prea am citit decat foarte putin, carti care imi trebuiau la scoala, si acelea daca imi placeau desigur. Dar asta nu pentru ca aveam o parere urata despre asta, ci pentru mereu aveam altceva de facut, sau imi gaseam orice altcev de facut, ori pentru ca nu avem chef.. etc. si asa au trecut zilele. Dar consider ca a fost un timp pierdut. Si sper sa asclte si altii sfatul meu.. sau sa imi urmeze exemplul.. Abia atunci as fi cu adevarat mandra de mine, din punctul asta de vedere 
Si altele, bineinteles. Acum te las, ma intorc la facut referate si portofolii.. :- ) O seara placuta!
Abia astept sa treaca saptamana asta, sa scap de teze si sa termin la toate obiectele de invatat si sa ma pot bucura din plin de alte lucruri, noi pasiuni, cum ar fi blogging-ul sau .. cititul
(retusuri la medii si de’alde astea :”> )
@Maduttza Ma ia cu ameteli cand imi amintesc de scoala.
Eu poate ii inteleg pe unii oameii care nu citesc, insa nu pot deloc sa ii inteleg pe cei care denigreaza cititul. In loc sa isi accepta handicapul, il ridica la rang de virtute.
Spor la treaba si la citit!
Ai mare dreptate!Dar din pacate exista astfel de oameni, mai ales in randul tinerilor adolescenti. E trist. Si crede-ma, stiu ce spun, am multi colegi de scoala, mai ales, care cred asta. De sunt totalmente de acord cu tine, poate inteleg ca nu citesc, nu vor, nu pot, n-au chef etc. am trecut si eu prin asta
Dar nu pot sa ii inteleg de ce au o parerea atat de proasta despre citit si se exprima prin fraze de genul : “Sa citesc?? Mai bine stau pe mess/ ma joc la calculator/ ma duc sa beau o bere/ etc.” Ce vor sa demonstreze prin asta?? Ca sunt mai culti daca nu citesc? Sau ca invata mai multe din “wow” celebrul joc sau mai stiu eu.. Nu cred.. Daca nu citesc macar ar trebui sa fie sinceri cu ei insusi in primul rand, sa recunoasca ca poate pur si simplu nu am chef sa citeasca, nu sa vorbeasca de parca ar avea efect nociv asupra lui 
Si astfel de pareri, sa zic asa, nu sunt numai depsre citit, ci si despre scoala (invatat/ facut teme etc.) in general. Pacat ca nici invatatul nu mai era ce era odata.. cu rare exceptii.. Liceele au ramas doar cu numele.. Dar in fine, deja intram in alt subiect 
Si uite.. o noua idee de articol, care cred eu, merita dezbatut 
Poate vom reveni 
Cum am mai spus.. sa treaca saptamana asta! 
) O seara cat mai placuta!
P.S. Scuze greselile de ortografie.. abia m-am trezit din somnul “de la amiaza”
Si somnoroasa si zapacita fiind, am uitat sa recitesc inainte sa salvez si sa corectez unde am gresit 
Sper sa ma intelegeti :”>
@Maduttza Unii oameni pr si simplu vor sa para superiori si asa ajung sa desfiintele valori doar pentru ei nu pot ajunge la ele. Un fel de vulpe care pentru ca nu ajunge la struguri isi zice: “sunt acrii”.
Las’… noi sa fim sanatosi si sa citim cat mai mult.
Si eu mai gresesc in comentarii. E ok.
O seara faina si tie!
[...] Chiar dacă scrii despre o picătură de apă ce abia se mai ţine de buza unei ţevi sau despre sentimentul ultimei pagini, contează cum o faci şi cît de mult investeşti în acele cuvinte. Şi cred că regula asta nu [...]
Leave A Reply