Sunt deja trei săptămâni de când sunt terorizat de frică de fiecare dată când mă întorc acasă. Nu intru bine în bloc şi inima mi se face cât un purice (aşa am auzit de la alţii că aşa se întâmplă cu inima când mori de frică). Nu mor de teama soţiei, chiar dacă mă mai pune din când în când să spăl vasele. Nici copii nu am să îmi sară în cârcă şi să plângă de foame. Altceva îmi face părul de pe mâini să mi se ridice şi palmele să-mi transpire.
Locuiesc la etajul 4. Aparent nu am vecini de palier. De când am împrumutat o cheie de 14 de la vecinul de vizavi ca să îmi instalez maşina spălat şi am uitat să i-o returnez, nu am mai văzut pe nimeni prin zonă. Acum trei săptămâni, la etajul 3 a murit o femeie. (Odihnească-se în pace! Nu glumim cu asemenea chestii.) Partea terifiantă pentru mine şi poate amuzantă pentru alţii, e că de atunci trec cu frica în sân pe la etajul 3. Mai ales seara! Scrisesem în urmă cu vreo două luni ceva despre vecinii de la 3 şi mă tem că şi ei îmi citeau blogul, la fel ca majoritatea românilor. Am auzit că unii se întorc să îşi bântuiască duşmanii…
Au trecut aşadar 3 săptămâni de când urc şi cobor scările îngrozit la gândul fantomelor care se plimbă pe palierul inferior. Trei săptămâni în care aş prefera să ies pe geam dimineaţa când plec la serviciu şi să mă întorc tot pe acolo. Trei săptămâni în care soţia mea nu mai înţelege de ce refuz să mă duc la cumpărături. Totuşi situaţia era cât de cât acceptabilă până în seara asta.
După îndelungi parlamentări şi refuzuri hotărâte, m-am văzut într-un târziu nevoit să aleg între a spăla vasele şi a cumpăra îngheţată. Am ales îngheţata! M-am întors după 15 minute. Ambele mâini îmi erau ocupate cu îngheţata şi sucul de portocale cumpărate, dar într-un mod miraculos am reuşit să aprind lumina în casa scărilor. Am rostit o rugăciune în gând şi am păşit hotărât pe scări. “Etajul 1, etajul 1 şi jumătate, etajul 2, etajul 2 şi 3 trepte…”
Nu călcasem bine pe treapta a treia dintre etajele 2 şi 3, când lumina s-a stins. Eram aproape la etajul 3 când m-a izbit un întuneric grosolan. Nu vedeam nimic, să-mi fi băgat degetele în ochi nu alta. (În seara asta în Timişoara se pregăteşte o furtună. De pe la ora 22 a început să fulgere. Când am plecat să cumpăr îngheţată era 22:45.) Un fulger a luminat scările pentru o fracţiune de secundă în timp ce eu trânteam pe jos îngheţata şi sucul şi orbecăiam în căutarea unui întrerupător.
Am avut impresia că am pipăit pereţii după butonul ăla ore întregi. Dintr-o clipă în alta mă aşteptam să fiu lovit cu barda în ceafă sau să fiu strâns de gât de fantomă. Tocmai când clipa fatală se apropia şi urma să mor fie de mâna fantomei, fie să crape inima în mine de spaimă, lumina s-a aprins şi de la etajul 3 s-a auzit un sunet de tocuri. Mi-am strâns de pe jos cumpărăturile şi mi-am ridicat ochii încet. O doamnă înaltă a trecut pe lângă mine aruncându-mi o privire scurtă şi misterioasă.
Eram deprimat în ultimele zile şi fără nicun chef. Acum însă parcă am renăscut. Viaţa mea a fost în pericol şi totuşi am supravieţuit să vă povestesc şi vouă. E un semn. Cineva vrea să-mi transmită că blogul acesta TREBUIE să existe în continuare. Mai rămâne doar enigma femeii de pe scări. Să fi fost o vecină oarecare mirată de faţa mea speriată sau a fost fantoma care din nu ştiu ce motiv mi-a cruţat viaţa? Răspunsul este undeva ascuns. De fapt nici nu e atât de urgent să aflu. De un răspuns mult mai urgent aş avea nevoie la întrebarea “Cine îl anunţă pe şeful meu că mâine nu apar la şedinţă?”. Pe bune că nu mai trec pe la etajul 3…
Hai mai Florine, tu si acuma mai crezi in Mos Craciun?
Eu imi doresc atat de mult sa stau de vorba cu o fantoma… dar nicio sansa.
Cu siguranta acea doamna care ti-a aprins lumina mai vrea inca sa-ti citeasca blogul
Apropo, mai vine furtuna aia, e aproape 3 noaptea.
Super tare! Sper sa nu am parte de asemenea experiente…
Gigel’s last blog post..Omul saptamanii gigelistice – gigeluţa saptamanii: PROASTA S(T)ATULUI – Elena Basescu si scaunul electric
@definitiv! Avand in vedere ca e 8 dimineata si eu sunt la birou (contrar asteptarilor) in pantaloni scurti si tricou, cred ca nu a mai venit furtuna aia.
Vrei sa zici ca fantoma si Mos Craciun au ceva in comun? Nu-mi spulbera inocenta…
@Gigel Eu n-as conta pe asta…
haha! It’s all in your head, man!
Totusi, cred si eu in fantome… Eu mi-am spus ca n-am voie sa mor pana nu stau macar o noapte intr-o casa bantuita
Just for the fun of it 
santi’s last blog post..Ca să fii cool, trebuie să fii viu!
@santi Multe sunt doar in mintea mea.
Ar fi interesant de stat intr-o casa bantuita. Ma rog… daca exista fantome si alea alea.
Probabil exista fantome. Dar tie ti-e frica de intuneric si nu esti singurul, fac si eu parte din grup. Nu sunt psiholog, dar cred ca toate temerile noastre isi au radacina in perioada copilariei. De ce zic asta? Pentru ca am facut greseala asta cu baiatul meu. Cand era mic si nu vroia sa doarma dupamasa, il speriam ca vine fulgerul la el daca nu vrea sa doarma. Acum este destul de mare, dar tot ii este frica cand este furtuna si mai ales daca este sigur acasa este speriat de moarte. Imi pare rau de ce am facut si imi asum toata vina…:(
gmx’s last blog post..De ce aș face cadou acest ceas
@gmx Nu mi-e frica de intuneric.
Doar asa… de etajul 3. 
Faza cu speriatul copiilor e crunta. Nu ar trebui speriati sau mintiti dar e greu sa ii stapanesti altfel.
Ce bine ca eu stau la etajul 1..;)
Daca o sa mai am un copil o sa tin minte sa nu il mai sperii.
gmx’s last blog post..De ce aș face cadou acest ceas
@gmx Da, dar tot se poate intampla ceva la parter…
Cand o sa am si eu un copil o sa mai vorbim. Pana atunci imi dau si eu cu parerea.
Scapi uşor cu spălatul vaselor, eu sunt obligat să fac şi baie!…
Vania’s last blog post..Principii
@Vania Oooo nuuu! Asa ceva nu as face.
jane’s last blog post..HannahHannah
@jane Usa deschisa…? hmmm… buna idee!
la copii nu mai tine faza cu speriatul,
Iti spun din experienta, ba mai mult ei sunt cei care te sperie mai mult 
pass’s last blog post..Economia resuscitata
Gluma gluma, saga saga… imi pare rau ca nu gasesc nimic pe net, dar poate tragi o fuga pana in satul Sipat. Sa vezi acolo legende si povesti ce le spun babutele
aadryanaa’s last blog post..Esti turc?
@pass De care parte a baricadei ai mai multa experinta?
@aadryanaa Unde e satul ala? In ce judet? Nu poti sa ne spui o povestire de acolo asa pe scurt? Pe mine m-ai facut curios.
mmm.. ori undeva prin judetul Timis, ori prin apropiere in orice caz. Se spune ca acolo in sat au trait niste vrajitoare rele si de cand au murit se intampla multe ciudatenii prin sat. Eu n-am fost pe-acolo (inca
) dar am auzit povesti de genul ‘se tranteste poarta curtii de mai multe ori cu toate ca nu bate vantul si nu e nimeni afara noaptea..’ si lucruri din astea marunte.
Si eu sunt tare curioasa si cu proxima ocazie as merge si eu pana acolo.
aadryanaa’s last blog post..Esti turc?
Nu e Siper satul? Poate ajung pe acolo. Desi babele povestesc vrute si nevrute si multe basme inventate. Cand mergi acolo sa imi zici si mie.
Eu stiu ca se termina in T.
asa ca ori la vara ori (cel mai posibil) la iarna. Chiar ma fascineaza lucrurile astea si as vrea sa le vad pe viu (banuiesc ca mi-ar trebui niste scutece, ca sigur fac pe mine…)
Cand merg incolo.. ar trebui sa aterizez intai in Romania
aadryanaa’s last blog post..Esti turc?
Pai eu cred ca o sa locuiesc tot in Timisoara. Pana in satul ala nu e mult. Anunti cand vii si mergem si ne cazam la o baba vreo 3 nopti.
Vreaau si eu la “vanatoarea de fantome”
Cand organizam una?
@Florin: atat Mos Craciun cat si fantomele, pentru mine sunt basme. Pe Mos Craciun l-am deconspirat
As vrea sa fac acelasi lucru si cu o fantoma. Inca nu am reusit sa ma conving ca asa ceva exista. Nu sunt convins 100% nici ca nu exista. Dar faptul ca inca nu am intalnit nici una iar ce se spune despre ele prea suna a povesti… nu prea cred in ele.
@definitiv! Pai ar trebui ca la intalnirile bloggerilor timisoareni din vara asta sa iesim intr-o padure si sa ne vanam intre noi.
Despre fantome nu stiu mare lucru. Cred totusi ca exista desi poate nu in forma in care credem noi. Nici nu e atat de important subiectl pana la urma.
Frumos. M-ai ținut cu sufletul la gură…
Acu’ știi cine trebuie să-ți vină în ajutor? Melinda (Gost Whisperer)să o treacă pe aia dincolo…
)
Kesepian’s last blog post..Ăla cu falsele amintiri
@Kesepian Frumos?!?!?!? EU era sa mor de spaima!
:lol:
Nu am mai vazut-o pe Melinda de ceva vreme si nu cred ca ma mai tine minte.
Cred ca spre batranete ai sa scrii la fel de bine ca si Haralamb Zinca sau Rodica Ojog Brasoveanu
pai daca sunt parinte….
pass’s last blog post..Campanie de reciclare selectiva
@verne Ala era un compliment nu?
Chiar tre sa astept pana atunci? 
@pass Aha… deci cunosti ambele tabere. Eu inca… dar ma pun eu pe treaba.
Ma refeream la scenariul asta care seamana a cartii politiste romanesti …..
@verne Stiam eu ca zecile de carti politiste romanesti din biblioteca tatalui meu au avut o influenta asupra mea. Ca nu le-am citit, asta e partea a doua.
Curaj, curaj..
sandy’s last blog post..Marley and me: Un film la care “boceste” baietii
@sandy Pornind de la premisa ca definitia curajului ar fi nu absenta fricii ci capacitatea de a trece peste ea, cred ca am fost curajos.
Ma pricep sa ma scot, nu?
“Pai ar trebui ca la intalnirile bloggerilor timisoareni din vara asta sa iesim intr-o padure si sa ne vanam intre noi.”
Iti propun eu o padure unde poti merge.
Indicii:
1. Este la ~20Km
2. Ai masurat acolo
3. Un pom pe jumatate uscat
4. Doctor
……………..s-a ridicat parul pe tine?
@Mister D Asa, asa… fa-ma sa nu mai dorm noaptea asta.
Razbunarea mea va fi napraznica…
Scri super bine! Nu stiu daca ai publicat vre-o carte, daca nu, e timpul s-o faci! Felicitari!