O zi din viaţa unui scriitor de succes

Lăsaţi muzica să cânte şi citiţi!

Un claxon venit parcă dintr-o altă lume îl făcu să tresară brusc. Era aproape adormit şi cu un ultim efort citi cele două pagini scrise până la ora prânzului. Într-un gest de lehamite mototoli foile şi le aruncă la coş. “Ar trebui să îmi folosesc computerul” se gândi privind la mormanul de hârtii îndoite din colţ. Îţi duse încet degetele la ochi, aşteptându-se parcă să descopere nişte pleoape încinse de la atâta folosire. În urmă cu doi ani şi-ar fi aprins o ţigară. Obişnuia înainte să fumeze ţigară de la tigară, însă într-un moment de luciditate extremă hotărâse să se lase. Aşa brusc subit şi dintr-odată renunţă definitiv la fumat.

Ca o compensaţie, se ridică de pe scaunul din spatele biroului şi se îndreptă spre frigider pentru a lua o gură de vin. Nu mai era nicio mirare să vadă sticla aşezată fără dop în uşa frigiderului. Întotdeuna îi era lene să pună dopul la loc, iar alte mecanisme care să ţină loc de dop nu avea. Aşa cum se aştepta, vinul lui alb demidulce prinsese o aromă de salam. Era momentul să treacă strada spre cafeneua de vizavi. Poate discuţiile de acolo îi vor oferi un strop de inspiraţie pentru dialogul dintre personajele sale.

Avea un mic “atelier de creaţie” la demisolul unui imobil din centrul oraşului. Pe o stradă pavată, într-o casă veche de peste 100 de ani, micul lui atelier fusese înainte un birou notarial. Din prima zi de când se mutase acolo a ştiut că e locul perfect pentru a inventa lumi noi şi a le aşterne pe hârtie. A scos afară toate elementele de decor, a vopsit pereţii într-un gri banal şi a instalat singurele piese de mobilier de care avea nevoie: un birou cu scaun ergonomic, o canapea şi un frigider. Computerul zăcea şi el prăfuit pe birou.

Decorul de prost gust era văzut de vizitatorii săi ca o ciudăţenie personală. De la o vreme nici el nu se mai obosea să le explice nevoia lui de simplitate şi de lipsă a oricărui factor care să-i distragă atenţia de la frumuseţea naturală descrisă în romanele sale. Privind peretele gol şi gri din faţa lui, putea să revadă plopii de la capătul unei grădini cu frunzele mişcate de vânt, şirul de furnici traversând poteca de la fântână sau jocul vrăbiilor bucurându-se de o ploaie de vară. De altfel majoritatea colegiilor săi scriitori preferau să lucreze într-un decor cât mai sărăcăcios. Pentru oamenii străini de tainele scrisului, această preferinţă scriitoricească era mai greu de înţeles.

Cele 10 minute petrecute în faţa unei ceşti de cafea nu avură efectul dorit. După ce îşi irosi întreaga dimineaţă încercând să imagineze un schimb de replici inteligente între personajele sale, acum era şocat şi dezamăgit de superficialitatea discuţiilor de la mesele vecine. Lăsând cafeaua în ceaşcă se ridică de la masă şi se întoarse în micul lui atelier la o lume mult mai interesantă, construită de el însuşi. Până la urmă însuşi farmecul cărţilor constă în aceea că oferă o perspectivă diferită asupra lumii şi chiar banalul devine interesant sub mâna unui scriitor iscusit.

Întors la biroul lui dezordonat, simţi din nou toată presiunea unei lipse de inspiraţie care îl încerca de câteva săptămâni. Pe vremea când era un scriitor aspirant, necunoscut şi ascuns admiraţiei de gloată, lucrurile erau mult mai simple. De când cu succesul romanului său şi cu premiile venite de peste tot, simţea o presiunea mult mai mare. Scria chinuit câteva pagini pe zi şi apoi, nemulţumit de propriul randament, arunca la gunoi munca de peste zi. Era cu siguranţă o stare trecătoare, dar convingerea aceasta nu alunga deloc dorul de perioadele relaxate din trecut.

Hotărât să renunţe la visare şi nostalgie şi simţind apropierea serii, tânărul scriitor se lăsă încet pe spătarul scaunului şi apelă la amintiri pentru a-şi finaliza capitolul. Când a pornit la drum a fost pe deplin conştient că viaţa de scriitor înseamnă mai mult a observa lururile şi viaţa din jur şi mai puţin a participa la ele. Din acest motiv romanele  cuprind în general senzaţii şi întâmplări din copilăria autorilor. Este singura perioadă în care aceştia au participat efectiv la viaţa cotidiană a oamenilor obişnuiţi. Dar nu regreta nimic. Dacă ar fi să o ia de la început, ar porni din nou pe aceeaşi cărare.