Ceea ce urmează să mărturisesc s-ar putea să vă schimbe părerea despre mine. Dacă sunteţi slabi de înger, vă poticniţi uşor în ciudăţeniile altora sau sunteţi predispuşi la gânduri de genul “am rămas singura persoană normală de pe planetă”, vă recomand să nu citiţi mai departe. Chiar şi eu mă îngrozesc şi mă gândesc că ar fi bine să nu mă destăinui pe deplin. Dar dacă tot am început, vă voi povesti cele întâmplate!
Eram azi la birou şi încercam să muncesc. La încercat mă pricep de minune. Nu prea îmi iese de obicei dar măcar ştiu să mimez. Am un coleg care aşa de felul lui e mai manelist. Fiecare cu preferinţele lui. Dacă el poate să facă intabulări ascultându-l pe Florin Salam, tot respectul! Eu n-aş putea. Colegul ăsta al meu a venit azi la mine să-i downloadez o manea “dă pă net”. Mi-a mers vestea că m-aş pricepe. Am încercat să ajut omul deşi, aşa cum v-am spus deja, eram ocupat cu munca. Mă rog, nu pot să susţin sus şi tare că l-am ajutat foarte mult făcându-i rost de ultima manea dedicată lui Becali, dar el aşa a luat-o.
A trecut şi momentul respectiv. Îmi călcasem pe inimă şi mă transformasem într-un mic dealer de manele. Am dat uitării evenimentul în câteva minute. Îmi chinuiam neuronii cu nişte tabele. Cu o mână pe mouse, cu cealaltă spijinindu-mi capul să nu ia la vale, cu ochii aţintiţi spre monitor, fără să vreau am început să fredonez. Vi s-a întâmplat vreodată să faceţi un lucru dubios fără să realizaţi şi să vă opriţi abia când vă daţi seama că toată lumea se uită ciudat la voi? Să vă scărpinaţi pe buric, să vă băgaţi degetul în nas, să vă scobiţi între dinţi…?
“Toţi se oftic’ că are avere, ăştia-s nişte hahalere… Pftui, ce cântam?” Încercarea de a mă scoate cumva din situaţia penibilă nu-şi mai avea rostul. Colegii de birou deja făceau la cruci de zor. Dacă mai fredonam un vers deja ar fi sunat la 112.
Cam asta a fost “căderea mea în păcat” de azi. Simţeam nevoia să mă destăinui pentru a mă elibera de vina care mă apăsa enervat pe coada conştiinţei. Poate reuşiţi chiar să faceţi conexiunea între povestea asta şi un post anterior în care vorbeam de oglindirea mizeriei. Dacă nu e ok. Măcar m-aţi citit până la capăt.
*sursa foto
Sa fredonezi manele? Asta chiar este tare…:) Si mie mi se intampla la birou sa fac chestii ciudate fara sa imi dau seama, uit ca suntem urmariti de Big Brother..(doua camere de supraveghere). Cel mai mult de distreaza portarii pe seama noastra, daca prind vre-o faza din asta. Nu mai zic de baiatul cu ochi albastrii de la etajul 3..si restul care mai au acces la inregistrari.
gmx’s last blog post..Vreau sa il vad pe Boc la Carcotasi!
@gmx La noi nu sunt camere de supraveghere din fericire.
Asta ar mai lipsi, sa stii ca se uita tot timpul cineva la tine.
Oricum e ceva foarte dubios sa te trezesti ca faci diverse lucruri fara sa constientizezi.
M-am obisnuit..:))
gmx’s last blog post..Vreau sa il vad pe Boc la Carcotasi!
Lasa Florin, cine e fara pacat sa ridice primul cd-ul!
Mi s-a intamplat acum vreo 7 ani sa aud in trecere pe la o taraba o manea care povestea ceva de internet. Stupefiat m-am dus si mi-am intrebat colegul manelist daca stie despre ce e vorba. El m-a intrebat cum era maneaua? I-am zis ca nu pot sa reproduc melodia la care el m-a intrebat: da’ era misto? Adica cum? intreb eu? Adica daca era misto, daca avea ritm, astea…
Stai linistit, se intampla oricui. Din pacate nu avem capacitatea de a filtra informatiile. Odata ajunse la urechile noastre, ni se intiparesc in memorie fie ca vrem fie ca nu.
@gmx Eu nu m-as putea obisnui… Sa nu ma pot eu scobi in nas la birou? NEVER!
@chestiuni Si era misto?
Eu cred ca manelele astea ating ceva coarda din noi… una care rezoneaza cu ele. Suntem toti niste mici manelisti. 
Daca avem instincte aniumalice, ele se manifesta la auzul manelelor. 
@frantzi E adevarat, insa tot te faci de rusine sa te trezesti ca fredonezi manele.
io cred ca am fredonat, pe un interval de 3-4 ani cred, “oooooo…viata mea” si chacka lacka cichi cha… dar un vers de la fiecare cat stiam…la caterinca insa, da:)
@aprozarnet Deja ma uitam cu o spranceana ridicata si una incruntata. Noroc cu ultima parte…
Of viata mea!
nu scurt “of viata mea”
ci lung, infinit de lung “oooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooof… viata mea” ..si mergea chiar si mai lung:)
aprozarnet’s last blog post..Manifestantii Vanati si Batuti
@aprozarnet Bine ca s-a terminat monitorul.
Se vede “o”-ul si peste sidebar. 