Vinerea boemă

Am avut o zi de vineri nebună. Poate chiar mai nebună decât mine. Uneori e lucru mare să fii mai nebun decât mine. După doar 5 ore de somn, m-am trezit la 7 să prind răcoarea şi roua de dimineaţă pe un câmp de lângă Timişoara. Urăsc dimineţile nedormite, dar nu ştiu cum se face că ele trag la mine ca muştele la…of, proastă comparaţie mi-a venit!

Am fost la o trasare de PUZ. Cunoscătorii ştiu ce e ăla un PUZ, pentru restul există google. Pe mine mama m-a făcut puţin mai negricios. Soarele mă adoră. Deja eram bronzat ca un tractorist (vorba Oanei), pe antebraţe şi pe ceafă iar azi m-am copt de tot. Mi-au rămas ca amintiri din timpul iernii numai culoarea pielii de sub ceas şi de sub verighetă.

Am ajuns acasă pe la 18 rupt de oboseală. Băşicile din palme, durerea de spate, culoarea mea de pui la rotisor, pantofii plini de polen de păpădii, toate mă făceau să fiu nehotărât între duş şi pat. A câştiat duşul şi datorită unui energizant dat pe gât printre strâmbături. Trebuia să ies în oraş. O soţie nu se întreţine aşa cu una cu două, lăsându-te pe tânjală.

Am văzut filmul “Magdalena” la Universitatea de Vest, am admirat bannerul de susţinere a revoluţiei de la Chişinău afişat la intrarea în Politehnică, am mâncat un hamburger şi o îngheţată. În cele din urmă frigul m-a convins să plec spre casă. Eu mi-am convins soţia, ea şi-a luat înapoi “la revedere-le” uitate pe la prieteni şi sărind partea în care ne-am dat cu troleul, am ajuns acasă frânţi.

Bloggerul din mine a trăit azi o mică mare satisfacţie. Am apărut în “Pagina de vineri” a lui Dono. Am savurat puţin imaginea, am verificat statisticile, am răspuns la comentarii şi m-am apucat de scris post-ul ăsta. Ok, recunosc, nu am fost chiar atât de eficient. Partea stresantă în ultimele zile e că nu mă prea pot hotărî între cele câteva subiecte pe care vreau să le abordez. Aşa că vă mai servesc câte un post de ăsta “la plic” în care sar de la o idee la alta.

Mâine e o altă sâmbătă în care muncesc. Staţi prin zonă pentru că aveam ceva de scris azi dar am amânat pentru mâine. Până atunci însă, mă pregătesc să îmi iau porţia de somn după o vineri boemă… neobişnuit de boemă. Ce am învăţat azi? Poate faptul că între a-ţi dori să faci ceva şi a face acel “ceva”, e o distanţă de o decizie. Un weekend odihnitor să aveţi!