Raţionamentul zilei

Nu ştiu cât de diversificat e vocabularul altora sau cât de bine staţi voi la capitolul logică, dar mie mi se întâmplă des să stau în faţa televizorului şi să mă uit ca “mâţa în călindar”. Nu mă refer doar la emisiunile deosebit de educative în care apar vedete (preferabil cântăreaţe) şi dau drumul unor şuvoaie de raţionamente alambicate doar de ele înţelese (nici de ele de fiecare dată).

Îmi plac la nebunie emisiunile de ştiri. Ele sunt făcute special pentru purtătorii de cuvânt. Când au apărut pe pământ purtătorii de cuvânt, încă nu exista cadrul necesar pentru exercitarea atribuţiunilor prevăzute în fişa postului lor. Atunci un nene a venit cu ideea excepţională de a se inventa ştirile.

Mă întreb dacă există un top al purtătorilor de cuvânt. Un top făcut după criteriul “etanş”. Adică al imposibilităţii de pătrundere a ideilor exprimate. Într-un asemenea clasament pe primul loc ar fi cu siguranţă medicii, urmaţi la mică distanţă de poliţişti. Motivele desemnării lor sunt totuşi diametral opuse. Măcar medicii sunt înţeleşi de restul “ortacilor”. În privinţa celei de a doua categorii există unele dubii.

Dar să revenim. Vă povesteam despre dificultăţile întâmpinate de neuronii mei în relaţia cu purtătorii de cuvânt. Căutând azi ceva care să mă înveselească în lungul şi latul acestei minuni care se numeşte internet, am dat peste un text sclipitor. Stimaţi cititori, din ciclul “purtătorii de cuvânt şi cognoscibilitatea exhausitv-exacerbată”, vă prezentăm raţionamentul zilei:

“Valoarea expertizei variază invers proporţional nu numărul afirmaţiilor înţelese de publicul larg.”

Nu pot spune că raţionamentul şi-a făcut efectul pentru că nu eram mai vesel după ce l-am citit. Cert e însă că am simţit o uşurare grozavă provenită din identificarea cu masele. Fac parte totuşi din “publicul larg”…