Savurez o prăjitură delicioasă de la Alka şi ascult un strop de Jazz. Doar un strop.
Am uneori momente de fericire spontană. De multe ori poate e o fericire frivolă, dar asta nu o face cu nimic mai de lepădat. Păcatul meu e acela că încerc să prelungesc la maxim momentele astea. Le conştientizez mult prea repede ca fiind atât de diferite de monotonia cotidiană şi vraja se sparge. E ca un cerc vicios. Parcă am citit undeva teoria asta. Încerc să prelungesc momentul şi în schimb nu fac decât să îi grăbesc evaporarea.
Începusem să scriu o grămadă de abureli la post-ul ăsta. Pe urmă m-am răzgândit şi am şters tot. Am citit o poezie de Marin Sorescu din volumul meu preferat (Ecuatorul şi polii), am ascultat un cântec adorat în adolescenţă şi am hotărât: “decât o mie de cuvinte, mai bine o tăcere în plus.”
- Care apropie oamenii, ai spus? Nu ştiu – parcă-aş vrea să-ţi ghicesc în talpă. - Poate în palmă. - Eu nu ghicesc decât în talpă. - Ce semn de punctuaţie? - Nimic, adică pune un număr. Ce număr porţi la pantofi? - 36. - Foarte bine, 36 mă inspiră. Oricum, e un număr câştigător - Îmi place cum închizi tu ochii. Atunci când închid ochii, plutesc. Marin Sorescu – Fără punctuaţie
Sorescu nu isi pierde in veci prospetimea adolescentină…
Mi se pare foarte sexi.
De un “sexi” uitat in ziua de azi. Unul rafinat, care da doar o mireasma de voluptate.
Frumos spus. Are o gentilețe în a-și expune sentimentele …de-a dreptul seducătoare. Nu prea se mai fabrică genul ăsta de seducție
Poate ca nu se mai fabrica. Dar putem sa o fabricam noi. O gentilete seducatoare… Frumos spus!
Hm, cred că are ecou blogul tău
NB
Nu-mi zice NB ca mai am de invatat si de facut un referat.
Important e sa nu aibe ecou decat la chestiile pozitive. Ca de aruncat inapoi pisica moarta e usor.
Ai patit vreodata sa te simti atat de bine incat sa ai impresia ca explodezi de fericire, ca nu iti mai incapi in piele? Mie mi se intampla de multe ori, iar in acele momente am impresia ca lumea e a mea …
Cat despre poezie si melodie, sunt profund impresionata de alegerea pe care ai facut-o, deosebit.
“Tacerea adevar graieste …”
@frantzi Imi pare bine ca ti-au placut poezia si melodia. Si mie mi se imtampla sa “explodez” de fericire. Atunci devine o anomalie faptul ca nu pot zbura.
Pingback: Artistu zice… » Marin Sorescu, nebunul ala frumos care stia sa injure si sa recite!