A Merry Little Christmas

Crăciunul ăsta e primul pe care nu îl petrec acasă cu părinţii, fraţii şi surorile mele. Acum am familia mea şi primul Crăciun îl petrecem doar noi doi. E o senzaţie ciudată să încetezi să faci ceea ce ai făcut toată viaţa.

Când eram copil, mama mi-a cumpărat o casetă audio cu 12 colinzi în engleză. Frank Sinatra era preferatul meu şi îl ascultam la vechiul casetofon încă din octombrie. Casetofonul mergea doar când vroia el, dar cu ajutorul unei şurubelniţe reuşeam de fiecare dată să îl conving să mai învârtă caseta care de la un timp arăta mai veche decât însuşi casetofonul. Mergeam la şcoală şi fredonam “We wish you a Merry Christmas” cu trei luni înainte de Crăciun. Se uitau oamenii ciudat la mine dar nu îmi păsa deloc.

Întotdeauna mi s-a părut ciudat cum oamenii îşi pierd treptat plăcerea de a se juca, de a înfuleca dulciuri şi bucuria autentică a unui Crăciun al copilăriei. Poate vă simţiţi şi voi la fel. Poate vă amintiţi de colindătorii mult aşteptaţi cândva şi pe care acum îi priviţi cu dispreţ, de privirea extaziată pe care o aruncaţi unui moş de ciocolată pe care acum îl uitaţi pe sub brad şi mai ales de admiraţia care vă cuprindea în faţa beculeţelor aprinse la ferestre şi care acum vă amintesc doar de facturi la electricitate.

Brusc toată povestea asta mi se pare inutilă. Îmi cer scuze că las poate ideile neterminate. Am stat cam mult în faţa tastelor şi am uitat că e seara de ajun. Las poveştile pentru altă ocazie. Acum nu-mi rămâne să vă zic decât un “have yourself a Merry Little Christmas” la fel ca Sinatra şi să vă îndemn să mai citiţi încă o dată un articol anterior: Spiritul Crăciunului!!!