03:24

Mi s-a întâmplat un lucru destul de straniu pe vremea când eram adolescent. Să tot fi trecut vreo 500 de ani de atunci. Am visat într-o noapte un scandal groaznic. A fost un vis foarte complex şi detaliat, spre deosebire de restul viselor mele nocturne care cuprind de obicei o mare doză de fantastic. Fiecare gest, fiecare cuvânt era bine conturat şi prins într-o înlănţuire logică.

Cum se întâmplă de obicei dimineaţa, când te grăbeşti să bei apă sau să alergi la toaletă, am dat uitării rodul activităţii nocturne a creierului meu. Probabil ar fi fost uitat şi acum dacă în ziua aceea visul nu se transforma în realitate. Nimic din cele visate nu s-a întâmplat diferit. Totul era înfricoşător de identic. Chiar dacă nu întotdeauna lucrurile scrise pe blog se întâmplă şi în realitate, de data asta nu fac decât să relatez faptele, aşa că trebuie să mă credeţi pe cuvânt.

“Acestea sunt momentele pentru care merită să trăieşti”, mi-a spus cineva după ce i-am povestit visul meu devenit realitate într-un mod atât de violent. Atunci mi-am zis: “Păi să ştii că are dreptate!” Chiar dacă nu am visat ceva frumos, merită să las deoparte gândirea bipolară care împarte toate lucrurile în bune şi rele, frumose şi urâte, şi să savurez senzaţia că fiecare lucru este în ordine şi la locul lui, că nimic nu e la întâmplare.

Senzaţii asemănătoare, însă la o scară mai mică, mi-e dat să trăiesc destul de des. Zilele trecute de exemplu, citind “Narcis şi Gură-de-Aur” de Hermann Hesse, am rămas cu o puternică impresie că respectivul roman a aşteptat momentul potrivit să mă găsească. Nu aş putea să explic logic de ce, însă sunt convins că viaţa mea s-a schimbat citind cartea lui Hesse. Părea scrisă pentru mine şi, într-o oarecare măsură, despre mine.

Mă puteţi numi superstiţios, adeptul unui misticism exacerbat sau de-a dreptul paranoic. De fapt părerile oamenilor rareori îmi afectează calitativ opiniile. Nu sunt nici superstiţios, nici mistic şi cred că nici paranoic. În schimb îmi place să cred că există o ordine în toată tocăniţa asta universală. Că există Cineva care acordă atenţie în mod egal fiecărui locuitor al planetei. Că viaţa nu se desfăşoară doar de la naştere până la groapă. Şi dacă mi s-ar demonstra în mod indubitabil că Dumnezeu nu există, într-o asemenea manieră întât nici credinţa să nu mă mai ajute, sinuciderea ar fi singura decizie logică. Viaţa merită trăită pentru neobişnuitul, miraculosul şi supranaturalul ei.

Nu e doar meritul meu, dar sunt creştin şi nu am de gând să îmi cer scuze pentru asta.

10 responses on “03:24

  1. volare

    Gura sa-ti fie aurita, Florine, sa ai harul asta si multa lume sa aduci pe calea cea buna a credintei tale! Bine ai revenit cu forte proaspete, bloggere ratacit! Sa ne aduci numai vesti bune…

  2. Florin Puşcaş Post author

    @Vania Poate ar trebui sa mai dormi din cand in cand… :-)

    @borg O fi parand ea plictisitoare, insa pentru mine a fost poate cea mai captivanta carte citita in ultimii ani. Nu as putea explica 100% de ce. De fapt nici nu sunt pregatit sa explic de ce. :-)
    Dar suntem oameni diferiti si trecem prin situatii diferite. In functie de caracter si circumstante, ceea ce mie mi se pare interesant, tie s-ar putea sa ti se para anost. Si viceversa. Multi s-ar soca poate sa afle ce capodopere mondiale mi s-au parut neinteresante. 😀

    @volare Bine te-am regasit! :-) Sper sa nu am decat vesti bune de adus. 😀 Cat despre calea cea dreapta, se intampla ca descoperind un lucru de pret sa vrei sa il dai si altora. Ca nu e atat de simplu asta e alta poveste. :-)

    @Gigel Depinde de ce esti sigur. De fapt insasi viata “de dincolo” este una a certitudinilor. Fara sa mai ai in ce sa crezi si la ce sa speri. Doar siguranta, stiinta si certitudine… :-)

  3. Florin Puşcaş Post author

    @vitti Ba stiu. Doar ca nu pot sa explic pe intelesul tuturor inca. Cel putin nu intr-un comentariu. Iar un post intreg nu sunt gata sa scriu. Impactul cartii asupra mea este o chestiune mai personala. De asta nu e atat de relevant pentru altii ce anume mi-a placut mie la carte. :-)
    Dar te sfatuiesc sa o citesti. :-)

  4. borg

    OK. Mie mi-au lacut multele aventuri ale lui Narcis . Si cum omoara pentru o moneda. Foarte spiritual. Da, multele aventuri purificatoare si sculptura te pot scapa intotdeauna de o viata plicticoasa.

  5. Florin Puşcaş Post author

    Mi mi s-a parut mai spiritual decat alte personaje. :-) Si nu a omorat pentru o moneda. A omorat ca sa nu fie omorat. (adica Gura-de-Aur nu Narcis)
    Nu m-a atras dezordinea vietii lui de pribeg ci mai degraba nobletea trairilor lui. Mi-a placut distinctia intre ganditori si artisti. :-)

Leave a Reply